„Se învață prost!”, bombănea ea.
Am umplut lingura cu vârf și am deșertat conținutul sub masă, postându-mă în dreptul ei pentru ca bucătăreasa să nu observe. Crima mea ar fi rămas nedescoperită dacă cealaltă pisică nu ar fi fost atrasă de miros și n-ar fi năvălit peste surata ei. Un cor de mârâituri și scuipături pisicești au explodat de sub masă, atrăgând atenția lui Yamal, care s-a apropiat și s-a aplecat să vadă ce stârnise felinele.
Când și-a îndreptat spatele, roșie la față de furie, eu goneam deja pe ușa spre salon.
— Afurisito! scrâșni bătrâna. Pun eu mâna pe tine! Să vezi ce mi te-oi smotoci! Tu mi-ai stricat pisicile! Din cauza ta au prins curaj de-și bagă mustățile în oalele mele cu mâncare. Ah!
Unui străin i s-ar fi părut strigător la cer s-o vadă pe Yamal tratându-mă ca și când aș fi fost o slujnică, însă pentru mine era firesc. Era adevărat că bucătăreasa știa să fie și formală, bățoasă de parcă ar fi apretat hainele prea tare, rece ca un sloi, dar o făcea doar când era foarte supărată pe mine. Trăia de copil pe domeniul Toril, văzuse toți fiii și fiicele nobilului meu tată născându-se între zidurile castelului, unora dintre ei le-a fost chiar doică, iar pe alții i-a văzut în cele mai intime sau jenante posturi. Era un lucru suficient de puternic încât să șteargă diferențele dintre pozițiile sociale și uneori chiar să inverseze ierarhiile.
