Lui Mihail îi plac puloverele și culorile împrăștiate pe pânză. Dar nu-i place deloc când se așază în bancă și Anastasia tace. Anastasiei nu-i plac nuanțele de pe pielea ei și nici sunetele pe care doar pereții camerei sale le aud. Când Mihail începe să se uite, cu adevărat, la Anastasia, descoperă atât de multe minciuni și panică inundându-i fetei plămânii, încât se întreabă cum a reușit aceasta să-și coasă buzele, să-și păstreze secretele și să amăgească atât de mulți oameni cu priviri seci.
Cristina ne aduce un subiect pe cât de real, pe atât de actual: drama adolescentului. Plecarea unuia dintre părinți la muncă în altă țară conduce la un sentiment de abandon, sau la anxietatea de separare. Dincolo de vulnerabilitățile emoționale cărora personajele cărții ei trebuie să le facă față, veți descoperi cum ei se confruntă și cu sentimentul de vină, resimțit acut. Ca și când toate astea nu ar fi de ajuns, trebuie să facă față multor vulnerabilități sociale, realități pe care, de multe ori, le ignorăm. Această carte poate fi o lecție, nu neapărat pentru părinți, ci, mai degrabă, pentru această societate.
Georgiana Vâju
Autor: Cristina Oțel
An apariție:2018
Format: 130 x 200 mm
Nr. pagini: 252
Coperta: Broșată
ISBN 978-606-8862-65-1
Oana-Crâmpeie de suflet –
„Hanoracul tău” este acel tip de carte care te trece prin toate stările posibile, stârnind în interiorul tău furtuni de emoții, pentru că subiectul dezbătut între paginile sale este departe de a fi comod și, cu toate că, de cele mai multe ori, încercăm să închidem ochii, devenind orbi în fața nevoilor copiilor noastre, acestea nu dispar, ba chiar se adâncesc și le trasează în suflete cicatrici greu de lipit la loc și vini greu de dus. Cristina Oțel îl pune pe cititorul ei în față cu un subiect greu de cuprins cu mintea și trage un semnal de alarmă cu privire la adolescenții din jurul nostru, față de care suntem responsabili și în care stârnim ecouri pe care, de cele mai multe ori, nici măcar nu le conștientizăm. Avem impresia că lumea copiilor este lipsită de drame și de durere, că totul este doar lapte și miere, și uităm să ne mai interesăm de modul în care le arată sufletul. Vedem exteriorul, carcasa care le îmbracă interiorul în haine diverse, și atunci ne gândim că totul este ok, chiar dacă am greșit față de adolescenții de care ar trebui să avem grijă. Ne punem un văl peste ochi ca să nu observăm durerea și sperăm că asta le va opri căderea, prăbușirea copiilor noștri, mult prea mult timp neglijați. Poate că noi, adulții, ar trebui să ne trezim cât încă mai este timp și să nu mai lăsam ca tinerii noștri să întâmpine iadul pe pământ și să le oferim mult mai mult din timpul nostru, fără a mai considera că, dacă material au de toate, atunci și spiritual sunt împliniți.
https://crampeiedesufletblog.wordpress.com/2019/03/16/cristina-otel-hanoracul-tau-1-editura-quantum-publishers-recenzie/