Am murit, din fericire vol. 1 – Întoarcerea

3 recenzii pentru Am murit, din fericire vol. 1 – Întoarcerea

1. 

   Evaluat la 5 stele din 5

   simona.anda – 30 ianuarie 2016

   daca e revazuta inseamna ca are intamplari in plus?

   • 

     Librarul Quantum – 3 februarie 2016

     Adăugiri, corecturi ale unor erori scăpate în prima ediție, întâmplări noi, nu.

2. 

   Evaluat la 5 stele din 5

   Madalina Alexandru – 7 decembrie 2017

   Cine ma cunoaste stie ca nu sunt un fan declarat al genului fantasy decat daca este vorba de o carte cu un subiect iesit din comun si cu o abordare originala care sa ma atraga. Cu toate acestea, cred ca am stiut ca o sa iubesc seria aceasta inca de cand am cumparat-o acum o saptamana de la Gaudeamus. Fir-ar, cred ca am fost sigura de asta inca de cand m-am decis ca vreau sa o citesc. Chiar si asa, Theo tot a reusit sa imi dea lumea cu totul peste cap si sa ma lase masca. Cu adevarat masca!
   Oriana este un personaj de care m-am atasat inca din primul capitol din motive simple: e reala! E rasfatata, nesimtita pe alocuri si rebela, asa cum chiar ea se descrie. E egoista si nu se teme sa o admita, iar asta ma impinge sa o simpatizez instant. Nu mi-au placut niciodata ipocritii!
   Ama si Abel… ei bine, nu ii iubim cu totii pe zapacitii astia doi? As putea paria ca mai mult pe Abel, dracusorul asta impielitat plin de replici destepte si de povete care mai de care mai nastrusnice! Nedezlipiti de Oriana, cei doi mi s-au strecurat in suflet si nu mi-as putea imagina cum ar continua actiunea fara ei doi. Nici nu vreau.
   Marc… oh, doamne, credeam ca am mai multa rezistenta la barbatii astia fatali din romane, dar cu fiecare serie care imi place si cu fiecare personaj periculos, ma indragostesc la fel ca o scolarita. Nici nu vreau sa incep sa ii numar pentru ca nici nu imi ajung degetele de la maini… sau picioare:)))!
   Ce imi place cel mai mult este faptul ca romanul asta are absolut de toate! In primul rand este o lectie dura despre viata asta! Cati dintre noi n-am fost ca Oriana in prima ei viata? De cate ori nu trecem pe langa suferinta celorlalti si nu inchidem ochii, pentru ca e prea groaznic si prea dificil de tolerat? Cat timp petrecem de fapt gandindu-ne la mizeria si foametea de pe strada? E mai comod sa stam inveliti in propria existenta si sa ne spunem ca nu avem ce face. Asa ca am indragit-o cu atat mai mult pe Oriana pentru ca a spus lucrurilor pe nume si pentru ca a avut curajul sa schimbe acest lucru la ea. E un personaj inteligent, bine construit, cu defecte, dar si cu abilitatea de a le recunoaste. De umorul fantastic ce m-a facut sa chicotesc la fiecare pagina nici nu mai amintesc, Theo se pricepe de minune sa il imbine cu realitatea.
   Te felicit din inima, Theo, pentru ceea ce ai creat si ma simt norocoasa ca am intrat in posesia operei tale! Inspiratia sa te insoteasca pretutindeni si sper doar ca ne vei incanta an de an cu alte noi idei nebunesti, dar absolut geniale!

3. 

   Evaluat la 5 stele din 5

   Oana-Crâmpeie de suflet – 28 iunie 2018

   Ceea ce pot să vă spun este că m-am îndrăgostit iremediabil. „Am murit, din fericire” tocmai a devenit noua mea serie preferată. Totul este ales cu foarte multă grijă: numele de Oriana înseamnă răsărit sau ascensiune în latină, iar personajul principal tocmai asta face: se ridică din nou la viaţă, primeşte o nouă şansă.
   Naraţiunea se face le persoana întâi, ceea ce ne permite să o cunoaştem mult mai bine pe protagonistă, iar modul în care aceasta îşi expune punctele de vedere este pur şi simplu adorabil. La gândurile sale, se adaugă cele ale Amei şi ale lui Abel şi pot spune cu toată sinceritatea că îl iubesc pe drăcuşor, poate mai mult decât pe recuperatorul Marc, omul bun la toate, mereu prezent acolo pentru Oriana. Nu ştiu, parcă Abel oferă sarea şi piperul în orice situaţie.
   Acţiunea este una extrem de alertă, parcă un întreg film se desfăşoară în faţa noastră. Însă, totul curge atât de natural, încât chiar crezi că tot ceea ce este descris între paginile cărţii este posibil, real, şi cred că tocmai acesta este rolul unui fantasy extrem de bun, de a te scoate din confortul tău şi de a te face să călătoreşti în cu totul alte locuri.
   În ciuda faptului că povestea este una extrem de complexă şi de bine-construită, în spatele ei putem găsi teme extrem de actuale, precum cele ale femeilor forţate să apeleze la orice mijloace pentru a îi salva pe cei dragi sau pentru a ieşi din situaţii imposibile, chiar dacă aceasta înseamnă vinderea trupului; soarta oamenilor străzii, care ajung să trăiască în canale, la limita dintre viaţă şi moarte; violenţa cu care sunt tratate, din păcate, unele femei, care nu mai reuşesc deloc să iasă din acest cerc vicios etc.
   La toate acestea, se adaugă plasarea acţiunii într-un spaţiu autohton, în Bucureşti, lucru pe care îl aştept, de regulă, de la o operă a unui autor român. Mi se pare că îi conferă acea notă de originalitate şi pentru mine reprezintă un mare plus.
   Gata, mă opresc aici, cred că aţi înţeles deja cât de mult mi-a plăcut romanul şi ştiţi că pot discuta despre el la nesfârşit. Mă bucur că am toate celelalte volume din serie, patru la număr, pentru că trebuie, neapărat, să cunosc restul poveştii.
   Minusuri eu nu i-am găsit acestui roman, vă invit să îl citiţi şi voi pentru a vă convinge. E pur şi simplu perfect.
   https://sufletsicrampeie.blogspot.com/2017/10/theo-anghel-intoarcerea-am-murit-din.html