Am murit, din fericire vol. 5 – Diabolic

1 recenzie pentru Am murit, din fericire vol. 5 – Diabolic

1. 

   Evaluat la 5 stele din 5

   Madalina Alexandru – 16 ianuarie 2018

   Nu am fost pregatita sa termin de citit seria aceasta si sa inchei astfel calatoria extraordinara in care m-a azvarlit Theo, dar am un sentiment ca niciodata nu as fi avut cum sa fiu pregatita. Mi-e tare greu sa imi adun cuvintele si sa spun niste chestii pertinente, pentru ca am sufletul franjuri si o dorinta nebuna sa recitesc ultimele pagini, pentru ca parca nu imi vine sa cred ca s-a terminat in sfarsit. Va spun eu, e nespus de greu sa finalizezi un roman care devine parte din tine si se insereaza pe nesimtite in realitatea pe care o traiesti.
   Oriana a fost o veritabila moarta vie pe tot parcursul acestui volum si m-a confuzat si pe mine de nu mai stiam de capul meu. Este o dovada graitoare ca iubirea te tampeste de tot, oricat a ras ea de adorabilii mei Ama si Abel. Au fost momente in care m-a enervat asa de tare ca am strigat la carte, dar mi-a placut foarte mult cum a fost conturata aceasta latura a ei. Veritabila si explicabila.
   Abel si Ama… nu ma intereseaza ca sunt personaje secundare, dar ei doi au fost cuplul meu favorit si vor ramane cuplul meu favorit fara discutie. Abel e dracul cel mai adorabil din lume, daca exista asa ceva! Asa alergic la musetel, cu replicile lui sarcastice si cu zvacul ala de merita pocnit peste bot, m-a cucerit de la inceput pana la sfarsit! Nu cred ca mi-a fost altul mai drag decat el in toata povestea asta, desi va spun ca i-am iubit pe toti! El insa mi-a fermecat inima cumva si il pastrez acolo intr-un coltisor unde o sa ma intorc de fiecare data cand o sa imi fie foarte, foarte dor de lumea creata de Theo.
   Amadeus m-a dezamagit mai puternic decat ma asteptam sa fiu dezamagita de oricare dintre personaje. Mi-am pus atata speranta in bunatatea lui si in corectitudinea lui, iar la proces mi-a venit sa il strang de gat! Isuse, mai nepasator si mai jalnic de atat nici nu cred ca putea sa fie! Malorum s-a comportat exact cum m-am asteptat sa o faca unul de teapa lui si l-am urat din adancul sufletului meu, dar Amadeus? Am vrut atat de multe de la el si am vrut degeaba. Rusine sa ii fie!
   Daca il aduc in discutie pe Malorum si josnicia lui imi e teama ca incep iar sa il blestem in toate felurile si nu ma simt in stare sa reiau meciul. M-a surprins marturisirea lui, dar mi-ar fi placut sa descopar mai multe despre mama Orianei si despre circumstantele in care ea s-a nascut. De asemenea, as fi vrut sa stiu mai multe despre ordinea din Rai si despre luptele de culise, dar cum Oriana nu avea cum sa le afle, am ramas si noi in umbra.
   Theo are un umor inteligent și daca nu am ras…. in aceeasi proporție in care m-am deprimat.
   E o serie puternica, desteapta, bine scrisa si bine gandita! E ceva ce ramane in minte toata viata.
   Exclus sa uiti vreodata personajele sau cum te-au făcut sa te simti. E un roman memorabil cum putine se scriu in zilele noastre. Te felicit din inima, Theo, pentru a nu stiu cata oara si astept cu multa nerabdare viitoarele tale lucrari!