Am murit, din fericire vol. 4 – Purgatorio

3 recenzii pentru Am murit, din fericire vol. 4 – Purgatorio

1. 

   Evaluat la 5 stele din 5

   sisilica.alexandra – 21 noiembrie 2016

   O serie minunata! Nu am mai plans de ceva vreme din cauza faptului ca am terminat cartea si ca nu voi afla continuarea prea curand. Practic am citit ultima replica a lui Abel, am dat pagina si soc..s a terminat minunatia. Am simtit eu ceva in legatura cu problema lui Marc de la sfarsit, insa tot m au podidit lacrimile cand totul a fost clar. De abia astept continuarea si iti multumesc mult, Theo, pt faptul ca mi-ai creeat o mica obsesie cu ajutorul cartilor tale pline de farmec!

   • 

     Librarul Quantum – 22 noiembrie 2016

     Mulțumim pentru recenzie! Ne alăturăm și noi celor care cer continuarea cât mai rapid. 😀

2. 

   Evaluat la 5 stele din 5

   dodoyrc (proprietar verificat) – 12 aprilie 2017

   Toata seria este superba, merita citita , mai ales cei care citesc carti fantasy si de dragoste. Astept vol 5 cu nerabdare.

3. 

   Evaluat la 5 stele din 5

   Madalina Alexandru – 2 ianuarie 2018

   Acest volum a reprezentat un drum surprinzator prin vietile multor personaje-cheie imaginate de Theo. Mi-am primit mai multe socuri decat am crezut ca e posibil, am trecut prin la fel de multe stari comparativ cu celelalte romane din serie si ma gandesc cu regret ca mai am de citit un singur volum. Da, este cel mai gros din serie, dar sunt convinsa ca paginile vor zbura mai rapid decat celelalte pentru ca finalul volumului 4 m-a lasat cu numeroase intrebari, sperante, temeri si dorinte.
   Jonny Bravo, sursa mea continua de durere in coaste si personajul pe care am ajuns sa il urasc din tot sufletul, a adus totusi uimire din plin in viata mea. Desi i-am banuit din timp firea duplicitara, ultimul lucru la care m-am asteptat a fost sa fie posedat. Am jurat pana in ultima clipa ca e doar un nenorocit de cea mai joasa speta. Chiar si asa, nu mi-a fost deloc mila de finalul lui, ci mai degraba mi s-a rupt sufletul pentru Olga.
   Aducatoarea de ima a ramas o sursa de mister pentru mine si sunt foarte, foarte curioasa sa ii aflu intreaga poveste. Atitudinea Orianei fata de ea m-a determinat sa ma intreb cum as fi actionat daca as fi fost pusa in locul ei. Si raspunsul este ca as fi avut aceeasi reactie. Mi se pare cumplit de dificil sa accepti in viata ta o persoana pe care ai detestat-o fiindca te-a abandonat, chiar daca nu a fost cu voia ei. Iar oamenii sunt oricum, mai putin perfecti.
   Marc… ah, chiar cand credeam ca barbatul asta nu poate sa ma determine sa-l iubesc mai mult, isi vinde sufletul si alearga ca un nebun dupa Oriana. Despartirea lor mi-a taiat inima in bucatele si m-a facut sa imi dau spoiler cu volumul 5, dar nu regret. Nu puteam sa traiesc cu gandul ca nu se vor reintalni.
   Abel, dracul meu drag si Ama, nebuna numarul 1, raman in continuare cuplul meu favorit. Se potrivesc asa de bine incat sunt incapabili sa se tina departe unul de altul. In fiecare replica sarcastica si in fiecare impunsatura razbate emotia in starea ei pura. Sunt asa de bine construiti incat ti-e greu sa ii percepi ca pe simple personaje. Ii simt ca pe niste prieteni vechi care ma inveselesc in momente dificile.
   Iar Oriana… doamne, prin cate stari m-a putut trece pe mine personajul asta. Am urat-o la un moment, am compatimit-o, am incurajat-o si am inteles-o. Dar, mai ales, am iubit-o pentru ca m-a facut partasa in aceasta calatorie minunata. Singurul meu regret este ca totul urmeaza sa se sfarseasca, iar eu nu stiu daca am puterea inca sa finalizez aceasta lucrare de nota douazeci.