Ochii îi sclipeau mai tare decât de obicei.
— Și? Nu sunt toată ziua la știrile de la ora 5? Pe alese: blonzi, bruneți, grași, slabi, tineri, bătrâni…
— Nu ca ăsta!
— Zău? Lasă-mă să ghicesc, ăsta are trei coaie.
— Mai rău, râse el.
M-am lăsat pe spate și l-am lăsat să vorbească mai departe, deși nu mă puteam concentra la ce spunea. Dintr-odată, fusta mi se părea prea scurtă, așa că, preocupată, trăgeam de zor de tiv, spre genunchi.
— Ăsta are 25 de ani și a ucis o grămadă de lume până acum.
— Și de ce nu zbiară presa deja? am început, neîncrezătoare. E un caz, adevărat, dar, dacă știi doar tu de el, ceva nu-i în regulă.
S-a ridicat de pe scaunul din piele neagră, scârțâitoare, și s-a așezat pe un colț al mesei, chiar sub nasul meu. O mireasmă de after shave scump a emanat discret din părul lui grizonat.
— Porți lentile de contact? devie el, încruntându-se și apropiindu-se de fața mea. Nu aveai ochi albaștri?