Într-un trecut îndepărtat, Lheya și Beleth, un arhidemon și o muritoare, au fost despărțiți în mod tragic, împiedicați să-și trăiască iubirea. Dar acum, în zilele noastre, se reîncarnează ca Lia și Luca, iar inamicii vechi, care i-au împiedicat să fie împreună și atunci, îi urmăresc în continuare, alimentând tensiunea și dorința interzisă.
„Cărțile lui Theo Anghel sunt acele croaziere în care pleci cu așteptări și apoi descoperi că nimic nu e așa cum ți-ai imaginat și că totul e uluitor de rapid și de frapant… și de fascinant.”
Luni dimineață, când am ajuns la redacție, am văzut moaca aia a lui Andrei, redactorul șef, care parcă spunea avem un fir pentru un articol tare. Nu m-am entuziasmat cine știe ce. Avea fața asta și când mă trimitea pe teren după babe violate sau cheflii ajunși prin șanțuri.
Mi-a făcut semn să-l urmez. M-am așezat pe scaunul din fața biroului, unde abia mi-am înăbușit un căscat. O șuviță castanie îmi alunecă pe umăr. Am prins-o absentă și am început s-o învârt pe deget.
— Ce naiba porți, femeie? făcu șeful o grimasă, măsurându-mă din cap până în picioare.
Mai devreme, acasă, deschisesem dulapul, iar hainele căzuseră pe mine, la propriu. Din învălmășeală, apucasem fusta asta conică, roșie, în care abia mă mișcam, și o bluză atât de mulată, încât mă temeam că nu voi fi în stare s-o scot fără ajutorul cuiva.
Am ridicat din sprâncene, dându-i de înțeles că suportasem deja suficiente comentarii pe drumul spre birou de la mitocanii ieșiți în cale.
— Avem un criminal, zise.
Ochii îi sclipeau mai tare decât de obicei.
— Și? Nu sunt toată ziua la știrile de la ora 5? Pe alese: blonzi, bruneți, grași, slabi, tineri, bătrâni…
— Nu ca ăsta!
— Zău? Lasă-mă să ghicesc, ăsta are trei coaie.
— Mai rău, râse el.
M-am lăsat pe spate și l-am lăsat să vorbească mai departe, deși nu mă puteam concentra la ce spunea. Dintr-odată, fusta mi se părea prea scurtă, așa că, preocupată, trăgeam de zor de tiv, spre genunchi.
— Ăsta are 25 de ani și a ucis o grămadă de lume până acum.
— Și de ce nu zbiară presa deja? am început, neîncrezătoare. E un caz, adevărat, dar, dacă știi doar tu de el, ceva nu-i în regulă.
S-a ridicat de pe scaunul din piele neagră, scârțâitoare, și s-a așezat pe un colț al mesei, chiar sub nasul meu. O mireasmă de after shave scump a emanat discret din părul lui grizonat.
— Porți lentile de contact? devie el, încruntându-se și apropiindu-se de fața mea. Nu aveai ochi albaștri?
Într-un trecut îndepărtat, Lheya și Beleth, un arhidemon și o muritoare, au fost despărțiți în mod tragic, împiedicați să-și trăiască iubirea. Dar acum, în zilele noastre, se reîncarnează ca Lia și Luca, iar inamicii vechi, care i-au împiedicat să fie împreună și atunci, îi urmăresc în continuare, alimentând tensiunea și dorința interzisă.
În “Păcatele fiului”, volumele îmbină cu măiestrie acțiunea captivantă cu erotismul incandescent. Vei fi purtat într-o călătorie plină de adrenalină, în care Lia și Luca se confruntă nu doar cu forțe întunecate și pericole iminente, ci și cu dorința intensă ce le arde trupurile și sufletele.
Comandă volumul 1, ca să simți gustul poveștii, sau cumpără seria de 4 volume, și primești cadou Pandantivul Magic al elfilor.
„Cine nu a citit cărțile lui Theo Anghel, să nu mai amâne.
Poveștile ei sunt un regal pentru iubitorii de fantasy, au de toate, începând cu scriitura rafinată, personajele absolut seducătoare, dialogurile impecabil construite și stropite din abundență cu un umor spumos și, mai ales, acțiunea în sine, senzațională și originală, bine dezvoltată, derulată pe granița dintre real și fantastic, plină de mister, pericol, erotism și romantism, perfect gradate.”
Theo Anghel a cucerit cititorii încă de la debut, cu volumul Întoarcerea, primul al seriei „Am murit, din fericire”. Stilul original, ajuns inconfundabil odată cu trecerea anilor, a surprins plăcut, mulți declarând că Theo scrie „ca afară”.
Cărțile sale sunt o fabuloasă infuzie de genuri, în care fiecare cititor poate găsi clipe unice de refugiu și magie.
